A fost odata, nu demult, un vis. Si el s-a numit "Scoala Zana Norilor". Acum un an visam sa fac o scoala in care copiii sa vina cu placere, sa invete ce vor, ce simt, sa fie ghidati catre acolo unde spune sufletul lor. Sa nu fie notati, judecati si comparati decat cu propriile lor idealuri, nu cu alti copii. Sa faca arte in toate felurile cu putinta.
Mi-am dorit sa creez aceasta scoala si, pe neasteptate, intr-o primavara a anului 2011 s-a intamplat aproape peste noapte: daca stau sa ma gandesc bine amenajarea fostei alimentare in spatiul care este acum Casa Norilor a durat fix 21 de zile - deci am putea spune, "peste noapte". Cred in continuare ca traim vremuri in care realizarea viselor noastre ne ia "pe sus", ni se intampla lucrurile mai repede decat credem, tocmai acelea in care credem, pentru ca credem.
Cum vreau sa se intample lucrurile? Natural. Copiii sa vina de la scoala aici, in After-School-ul Casa Norilor si sa incepem sa ne simtim nevoia de joc, de arta, de muzica, sa le indrum pasii spre acolo unde cer ei. Sa facem temele impreuna asa cum fac cu copiii mei: daca azi invatam despre cerc, le arat si nasturele dar si sfera, le povestesc despre Soare dar si despre un blid de de lut. Trecem de la 2D la 3D, le expun imagini despre cele invatate la scoala si ma las dusa de interbarile lor in tinuturi din ce in ce mai colorate. Pasim in arte, in culturile popoarelor si le arat tot ce stiu si am experimentat. Eu si profesorii care vor veni aici.
Cum va mai fi? In timp ce ei isi vor face temele vom asculta multa muzica, Chopin si Mozart, Eric Clapton si Vivaldi, iar Beatles ne vor invata engleza. Vom conversa in engleza de cate ori vom simti nevoia, vom desena pe pereti ganduri si le voi spune ce inseamna o grinda sau un stalp sau de ce o casa are nevoie de fundatie. Ii voi invata cum se fac filmele si care sunt adevaratele mesaje ale reclamelor. De ce arata asa bine totul in fotografii si cum putem si noi sa creem crampeie de lume frumoasa, in poze, tablouri sau filme. Imi propun sa ne jucam de-a viata creand-o, si experimentand-o, bucurandu-ne de ea in formele ei infinite, cu simturile noastre - aparent - bine definite.
In Suedia si alte tari nordice (sau nu) acesta este un sistem educational.
In Romania este deocamdata un After-School care se numeste Casa Norilor.
Vom invata sa respiram constient, vom face dansuri inventate de noi si vom vorbi despre cele mai mari mistere ale lumii. Vom asculta copiii, gandurile si emotiile lor. Vom invata sa transformam sentimente. Vom vorbi despre iubire. Voi fi Zana Norilor cateodata pentru ei si le voi povesti despre zborul meu adevarat deasupra norilor, invitandu-i si pe ei sa isi intinda aripile.
Va astept, parinti, sa atingem impreuna norii, si sa crestem copii fericiti !
Foto 1: saltul meu deasupra norilor
Foto 2: copiii mei, Sara si Luca
Foto 3: in iarba, impreuna cu Sara, Luca si Mara Stefan (fetita vecinilor mei care ne este foarte draga)
Foto 4: putem atinge si Luna de credem suficient in Nori.
Venim! Tare ar fi fost fain sa existe asa ceva pe cind eram noi scolari. Dar nu-i nimic, vom recupera acum, cu copiii nostri.
RăspundețiȘtergereCit mai multe evenimente si activitati frumoase iti dorim!
Multumesc frumos, Roxana si Dani! Voi care faceti deja homeschooling sunteti oricum cu un pas mare inainte, asa ca, si voua felicitari!
RăspundețiȘtergere