Mai sunt 11 locuri!

After-school Casa Norilor este la 6 luni de existenta. Mult si putin in acelasi timp. Multa munca, pasiune si investitie de energie si idei creative, in orice caz. Ne-am obisnuit unii cu altii, participam fiecare la evolutia celuilalt, ne stergem lacrimi, zambim, ne imbratisam, dansam, invatam sa scriem si apoi iar dansam. Varsam ciorba, ne certam pe pic si  mingii si apoi ne jucam.

Imi doresc sa pastrez in continuare pasiunea cu care lucrez cu copiii, de aceea intentia mea este ca numarul maxim de elevi pe care ii vom primi la After-school sa fie 22. Doar asa pot fi sigura ca fiecare copil primeste exact atata atentie cat are nevoie.

In acest moment mai avem 11 locuri disponibile. Va spun acest lucru pentru ca stiu ca exista parinti care inca tatoneaza, analizeaza si urmeaza sa ia curand decizia referitoare la "cine si unde" se ocupa de educatia, timpul si emotiile copilului meu dupa scoala.

In ceea ce priveste locurile de la Before-School numarul este si mai limitat. Spatiu exista dar lectiile sunt mai complexe la clasele V-VIII. Am ambitia si placerea ca orice intrebare vine de la copii sa primeasca raspunsuri complete, cu exemple concrete intalnite in viatalor  iar copilul sa plece cu zambetul pe buze spre scoala. De aceea voi limita numarul la 7 (avem 2 acum). Deci ar mai fi 5 locuri la Before-School (cu teme si masa calda inainte de scoala). De asemenea copiii pot face dimineata engleza sau germana.

Cred ca este corect sa va anunt aceste lucruri pentru a va decide curand, in cazul in care sunteti in situatia de a hotara sa va aduceti copilul la Casa Norilor.

De asemenea am nevoie de ajutorul dvs. pentru a va informa cunoscutii despre care stiti ca au nevoie de After-School sau Before-School. In felul acesta vreau sa ma asigur ca aceia care ma cauta, ma gasesc. Cu ajutorul dvs. acest lucru se va intampla.

Va multumesc si va doresc o zi senina!

Andreea

P.S. Astazi avem la pranz, printre altele, frigarui de pui cu legume si salata de varza. Pranzul tocmai a venit, pentru cei de la Before. Daca am gresit ceva in text este pentru ca e curat dificil sa scrii in conditiile acestor arome! :)

P.S.2 - in timp ce scriam s-a mai ocupat un loc. Deci mai avem 10 locuri! Multumesc!

Au venit americanii. Au invatat romana, de aia au intarziat! :)

Chris Rhone (psihoterapeut in Chicago) si Anca Rhone (Leo Burnett Chicago) au fost invitatii nostri de astazi la ora de Conversatie in limba engleza cu copiii de la After. Engleza-americana, vorbita de nativi, pentru copiii nostri care invata si din aer, daca vor. Si vor atunci cand profesorul e haios, se tavaleste alaturi de ei si scoate limba la "the" ca sa-i invete pronuntia corecta pe incepatori. Sau cand vorbeste o romana delicioasa!

Ne-am jucat "Jocul Norilor" (despre care, poate stiti, este bilingv) cu ajutorul caruia am invatat expresii  ca "The Enthusiasm Cloud", "The Joy Cloud" sau "The Sadness Cloud". Desigur, am incheiat cu "The Love Cloud"!

Multumim!

Buna dimineata, copii!

Azi avem petrecerea lui Victor!

18 copii si 9 adulti -  impreuna ne bucuram de ziua de sambata, de cei 8 ani ai lui Victor, de o zi calda care arata a vara desi e in plina toamna. Prilej pentru ultimele purtari de rochite cu bretele, pantalini scurti si camasi cu maneca scurta! Have fun oriunde va poarta gandurile si poftele de weekend! :)

Am inceput Gemana si Aikido! DanKe!

De astazi avem 2 grupe de Limba Gemana, una de incepatori-pici (6-8 ani) si una de copii mai mari care au invatat 1 an sau 2 Limba Germana (10-14 ani). Detalii aici.

Foto de la primele ore de germana: 

...si aikido: 

 

M-a muscat leoaica, bine-mi pare...

Azi la programul de Before-school am invatat o eleva de clasa a VII-a despre multimi, relatiile intre ele, intersectii, diferente. Am creat o poveste despre ea si prietena ei, preferintele lor culinare comune dar si cele diferite, pentru a vizualiza mai bine ce inseamna multimea A\B, A reunit cu B, etc. Apoi, pentru a figura coordonatele geometrice (OX si OY) am inventat o alta poveste despre o cabana aflata la coordonatele (0,0) si doi prieteni rataciti in padure care isi spuneau pozitia fata de cabana. Mi-a facut placere sa ii vad chipul luminat de descoperirea simplitatii matematicii. Mi-a placut enorm matematica si mai ales relatiile intre algebra, analiza si geometrie. Gaseam mereu rezovari geometrice exercitiilor din analiza matematica si invers. Este si meritul profesorilor mei intalniti de-a lungul timpului (din generala - sc. gen. 89 si prof. Dumitru Buturuga din liceul de mate-fizica nr. 3 - acum A.I. Cuza).

 

Am facut apoi impreuna lectiile la romana. Retraiesc temele acestea cu bucurie. In sfarsit le stiu pe toate (sau nu chiar pe toate dar macar nu imi mai e frica de profesori). Cautam impreuna titluri de poezii pe care sa le explicam, asta e tema ei. Vreau sa se simta bine langa cartea de care ii e inca frica... ii e groaza de scoala, de profesori, de evaluari exterioare, e o fata de o sensibilitate uriasa. Ce ocazie mai buna sa ii povestesc despre Nichita unui copil care a auzit vag de cantecele lui Alifantis? Ce inseamna leoaica tanara, iubirea? Ce inseamna sa te muste de fata? Cum explici asta unui pui de fata de 12 ani al carei cerc se restrange la familie si rude? Poti doar sa-i vorbesti cu patima de durerea pe care iubirea ti-o ofera uneori, acea iubire care cere, are nevoie, tanjeste dupa sufletul si trupul celuilalt, poti doar sa ii arati in ochii, privirea ta de femeie care a iubit uneori prost sau prea pasional si obsesiv, invatand prin propriile riduri ca adevarata iubire nu cere si isi este suficienta. Pot sa ii povestesc, zambind, cate feluri de iubire am intalnit, si ca da, un anume fel poate musca atat de tare incat...

se face un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o stringere de ape.

Sunt gata pentru venirea celor mici, cei de la After-School. Pui de oameni care asteapta de la mine ajutor la liniute, bastonase, dar si / mai ales imbratisari, mangaieri daca se lovesc, imbratisari din nou, si, oricat de mari si zdraveni ar fi la 7-8 ani, unii dintre ei au nevoie sa le dai sa manance cu furculita o vreme pentru a trece cu usurinta in programul "departe de mama 10 ore pe zi".

Sunt gata si stiu ca cel care vorbeste urat are mai multa nevoie de iubire decat decat cel care a primit cuvantul urat (si el are nevoie), sunt gata si stiu ca acum sunt unde trebuie, cand trebuie, pentru evolutia mea si a celor din jur.

Vorba lui Stefan, "traiasca sfecla si frigaruile de azi!"

Toamna asta, TuDor, esti gramatica noastra!

Ce legatura este intre vama, vara, gramatica si clasa a VII-a? O maaaaare. Legatura. Mai ales cand septembrie miroase serios a toamna iar gandul e la vara, nu  la functii sintactice.

De aceea iubesc tot ce am facut de-a lungul timpului, de la DJ radio la vanzator de pagere, pentru ca acum, cand nici unui elev de la Befor-School Casa Norilor nu ii arde de gramatica ascultam impreuna Vama Veche, le povestesc cine e Chirila si ce familie frumoasa are, ma folosesc de versurile din cantece ca sa inteleaga mai usor Numele Predicativ ("vara asta tu esti marea mea") si uite asa... toamna asta tu esti gramatica noastra, Tudor!

Dansam si noi?

Dupa teme ne place sa dansam! Dean Martin ar fi mandru de noi!

Cu soare in priviri, spre scoala

Diminetile sa va fie senine si usoare, scoala un loc in care invatati despre lume si voi, zambetul sa va fie lancea de schimbat lumea acolo unde vreti sa o schimbati.

Vom fi alaturi de voi, sa va sustinem in aceste schimbari, sa va ghidam unde stim, sa va aratam cat de mari aripi aveti.

Aripi ascutite pana la nori.

Va suntem alaturi ca sa invatam de la voi curajul, bucuria, prezenta, privirea deschisa, dreptatea, lumina.

Copii intelepti ai lumii, luminati Pamantul! Parinti, ascultati-va copiii!

Sara (6,7) si Luca (9,7) - ei sunt  cei datorita carora a aparut conceptul Zana Norilor si mai apoi Casa Norilor.

Multumesc!

Viata toata-i o vacanta!

In utimul week-end de vacanta ne-am luat copiii (proprii) si am plecat la munte. Am vrut sa imi aduc aminte de oboseala placuta a urcusului printre brazi si sa inchei vacanta printr-o re-integrare a cercului familial. Un efort comun te intregeste, mereu. Sa respiri impreuna, sa transpiri impreuna te re-uneste cu ai tai. Dar am avut si un gand ascuns: vroiam sa iau vacanta cu mine pentru totdeauna.

Recunosc ca am ocolit ani in sir Valea Prahovei si, in general, Romania, pentru concediile noastre. Ne-a sunat de-a dreptul exotic sa alegem o "clasica": mers cu masina prin Valea Dorului pana la Hotel Pestera, apoi urcus pana la Babele si Vf. Omu. Dar intoarcerea pe drumurile studentesti in varianta re-loaded (familie cu 2 copii) avea sa fie o adevarata revelatie.

 "Ce nume de poveste!...poiana Sfarsitul Lumii? Poate e vorba de o lume ce incepe in ochiul Sfinxului si se sfarseste in norii de sub talpile zeilor daci. Dar Podul cu Florile sau Piatra Arsa? Dar Varful cu Dor? Ce dor atat de fierbinte a dat numele unei vai, unui izvor si unui varf printr-o numire atat de stravechi inmiresmata? Caci nu este Varful Dorului, ci e Varful cu Dor, asa cum e Valea cu Brazi ori Dealul cu Melci. Iata dorul, stand pe un varf, unde pietre ciudate formeaza, zice Nicolae Densusianu, un altar ciclopic. Un dor mai tare decat moartea, un dor vesnic, incremenit in piatra. Poate sufletul strabunilor care geme, uitat, poate dorul de vremurile cand zeii umblau cu talpile goale pe pajistile Bucegilor (Aurora Petan).

 Am urcat tuspatru pana la Babele,  primul nostru drum impreuna cu rucsacurile in spate, sau, eventual, cu copilul mic in carca. Sara a mers admirabil pentru varsta ei iar pentru Luca a fost o plimbare. Mi-am regasit ritmul pasilor prin munte, ritm nepierdut niciodata in lunga pauza de asensiuni din ultimii ani. Parca nimic nu e mai egal cu tine decat mersul fara timp, prin padure, fara sa iti simti picioarele, doar tu, mersul si respiratia ta.

La Babele - desigur, Zane si ele, candva - am trecut in viteza pe langa excursionisti pasnici, oameni blanzi si familii ostenite. Nimic strident, iar uriasul Sfinx nu e deloc banal, incarca incontinuu cu forta lui intregul platou. Acolo vezi cel mai bine ce egali sunt copiii cu intelepciunea. Acolo vezi cel mai bineca nu exista varsta a omului, doar experiente ale lui.

Daca am fi avut putin exercitiu si incaltari (si mai) potrivite, poate am fi ajuns si la Omu. Doar ne-am apropiat de el, apoi, gasind un loc ferit, ne-am intins toti pe iarba si am adormit intre buruieni si aer sfant. Am privit varfurile muntilor de la inaltimea ierbii, ne-am fost Zamolxe timp de un vis, si am vibrat pentru noi inceputuri. Am strigat la OM, am cantat in gand, am curatat ce era de curatat in noi acolo, pe muntele Misterelor.  Am pus urechea in iarba si am ascultat inimile si bataile de tobe ale celor care lucreaza in subteran aici, la polul Romaniei. Departe de civilizatie, aproape de om, prin energii subtile dar hotarate.

Am coborat cu ultima telecabina pentru a ne rasfata in mica piscina a Hotelului Pestera - nu e umpluta cu apa vie a Ialomitei, dar a fost un bun inceput pentru a ne trata trupurile obosite cu forta si linistea apei. A doua zi am intrat in pestera Ialomitei, un alt traseu interior catre altarul fiecaruia dintre noi. Cei 400 m de trepte prin stanca sunt totuna cu 400 de pasi in tine, in increderea pe care o dai pamantului de a te tine in siguranta in maruntaiele lui. La capatul drumului intunecat - micul altar iti aminteste ca la orice capat esti tot tu.

Am pastrat Varful Omu - Stalpul Cerului pentru o alta calatorie interioara, cand drumurile ni se vor deschide cu mai mare usurinta, cand pasii piticilor se vor completa mai usor cu ai nostri.

Pana atunci pastram experienta ce ne-a fost oferita si gandul ce a ramas pentru acum-ul de azi, dar si cel de maine: viata e un pas. Totul se reduce la pasul pe care il faci, la aerul pe care il respiri, la aerul pe care il expiri, cuvantul ce iese din tine, vantul ce-ti intra cu-n gand. Nu exista scoala sau semestre scolare, nu exista teme si exercitii, rapoarte si sedinte, vanzari sau cumparari. Nu poti face 2 pasi deodata. Viata-i un gand singur, un pas pe care il faci, mereu o singura privire odata. Mereu suvoaie de emotii, multe de-odata..

Viata toata-i o vacanta!

(Ii multumesc Adrianei pentru inspiratie!...)

Incepem cursul de Aikido!

...cu Sensei Marius Ionita, de marti 20 septembrie, ora 18.30!

Cursul este deschis varstelor cuprinse intre 7 si 16 ani. Ne bucura ca astfel, copiii care au urmat cursurile de Aikido alaturi de Sensei Ionita la gradinita Paradisul Verde sau in Bucuresti, si care s-au mutat in Otopeni, Corbeanca sau imprejurimi, vor avea continuitate cu acelasi profesor.

Mai multe detalii despre istoricul si experienta profesorului nostru aici: aikibudo.ro.

Va asteptam inscrierile la tel. : 07400775533

Seminar "Despre iertare" pentru curajosi

In mijlocul pregatirilor de inceput de an, intre intalniri cu parintii pentru inscrierea copiilor la After-School-ul Casa Norilor, va propun un eveniment pentru adulti curajosi: "Despre iertare" - un seminar sustinut de psihologul Alexandru Preda.

Marturisesc in fata tuturor ca uneori gandesc prea mult si simt prea putin, analizez excesiv sau ma las ghidata de clisee... asa s-a intamplat si la inceputul intalnirii cu Alexandru.  Poate pentru ca, pe masura ce citesc, experimentez, urmez cursuri sau traiesc experiente de evolutie surprinzatoare ma astept sa intalnesc maestrii cu par din ce in ce mai alb care plutesc prin fata mea si ma invata dintr-un pocnit de degete iluminarea. Da, copiii in mijlocul carora sunt zilnic sunt si ei maestrii mei, dar cu ei e altceva. 

Iar Alexandru este un om tanar, tata si sot.

Apoi, poate pentru ca cititul excesiv dauneaza experimentului propriu, sunt uneori sceptica in fata celor care vorbesc despre Osho, Tolle si NDW. Cu atat mai mare a fost supriza mea sa intalnesc un om care chiar traieste in legile non-asteptarii.

Alexandru are darul de a raspandi in jurul lui starea de "a fi". M-a izbit impactul  prezentei lui simple si totale in spatiul lui "acum". De aceea va invit sa simtiti si voi aceasta prezenta joia viitoare in Casa Norilor la seminarul "Despre iertare". Cred in continuare ca este o intalnire pentru adulti curajosi. Cel mai mare act de curaj este sa te dezlegi de cei pe care nu vrei sa ii ierti, tinandu-i astfel atasati de tine spre vesnicie.

"Despre iertare"

N-am sa te pot ierta niciodata!

Te-am iertat o data, de doua ori, dar cat sa te iert?!

Nu iert, ca nici altii nu m-au iertat pe mine!

Te iert, dar nu uit!

Popa iarta! Eu nu ma ocup cu asa ceva!

Te-as ierta, dar nu meriti!

Degeaba te iert, data viitoare vei face la fel!

Daca te iert ma vei lua de prost!

N-am sa mi-o pot ierta niciodata!

 In unele momente ale vietii ne manifestam si asa. Uneori o spunem cu voce tare, alteori doar o gandim (simtind ca nu am avea o imagine tocmai buna daca am si spune-o), iar cateodata suntem purtati, fara sa stim, de resentimente. Ce vezi cu adevarat cand privesti un om manifestandu-se astfel: un om rau la suflet sau un om al carui suflet se simte rau?

Vom face  jocuri de rol, vom  vorbi despre modul in care se pot depasi limitele reprezentate de  clisee de genul celor de mai sus si in final voi raspunde la intrebari pe aceasta tema. Scopul meu este acela de a inspira.

Data: joi 15 septembrie 2011 ora 19.00

Durata : aproximativ doua ore.

Pret : 30 Ron (servirea unui ceai  inclusa)

Pentru ca spatiul este limitat vom accepta un numar de maxim 12 participanti.

Pentru cupluri intrarea este 50 Ron.

Rezervari la: contact@casanorilor.ro sau tel/sms la 0740077533.

Despre ALEXANDRU PREDA

Am crescut intr-o familie de oameni simpli, in Bucuresti.

Am inceput studiile la Facultatea de Instalatii, insa am absolvit apoi 'Economia Agroalimentară' in cadrul A.S.E., si 'Facultatea de Psihologie' in cadrul Universitaii 'Spiru Haret'.

Încă din copilărie am fost frapat de faptul că in oameni exista resurse neaccesate  si am studiat tot timpul comportamentul uman. Dorinta mea de a sprijini oamenii în a deveni ceea ce de fapt ei sunt, a crescut treptat.

"M-am intrebat 'de ce' pana cand am observat ca nu raspunsul  ma interesa ci starea in care nu imi pun intrebari."  Alex Preda.

Saptamana in limba Engleza

Imagineaza-ti o lume in care oamenii doar se joaca, in care munca e o joaca, si chiar si arta e o joaca. Poate sunt o visatoare - sigur sunt una profesionista! Si sigur nu sunt singura!

Am inceput saptamana in Limba Engleza cu piesa tuturor generatiilor, cu melodia care vreau sa le ramana in minte si inima copiilor prezenti la ultima saptamana de Scoala de Vara.

Visati si voi, la maxim!