marți, 4 ianuarie 2011

Despre Oana Popa - prin propriile cuvinte

"Copiii imi spun Oana Pitic pentru ca sunt mica de inaltime si ma joc tot timpul. Ar crede cateodata ca sunt spiridusul lui Marry Poppins pentru ca in vremurile ploioase am o umbrela f mare care se deschide doar la pocnirea din degete. Si asta n-ar fi nimic: In general, fac ca totul sa se intample in joaca, si sa ai impresia ca traiesti intr-o poveste. Micul Print este personajul care ma caracterizeaza si care imi pastreaza copilaria iar de la Pinocchio am invatat ca cea mai buna minciuna este adevarul (asta dupa ce am trecut prin cumplita experienta cu crescutul nasului)

Buuunnn... acum sa vorbim si serios, nu? De mica mi-a placut sa joc teatru. Tata (Grigore Popa) a fost regizor de teatru, membru fondator al Teatrului Podul , iar unchiul lui, Tudorel Popa era celebrul "Paganel" sau "Profesorul Stie Tot" de care cei mai mari cu siguranta isi aduc aminte.

Asadar de mica mi-a placut sa ma dau in spectacol, spre disperarea tatalui meu care, stiind cum e lumea teatrului nu vroia in ruptul capului ca eu sa fac aceasta meserie. Cu toate astea, ma duceam frecvent cu el la repetitii si in momentul in care am invatat sa scriu, mi-am facut singura un caiet de repertoriu "furat" de la actorii cu care tata lucra. Ma ascundeam in cabine cu ei si ii rugam sa imi dicteze poezii si monoloage pe care le invatam singura in baie si i le spuneam tatii asa... ca o joaca doar.

Asa m-am dus prin anii 80 (mai precis 1986), pe ascuns si am dat concurs la Teatrul Ion Creanga. Se cautau copii pentru 2 spectacole.
In anii 90 insa, am primit cadou o alta jucarie din care urma sa-mi fac o cariera mai tarziu . Auzisem ca undeva, in Universitatea Bucuresti studentii urmeaza sa deschida primul post de radio privat din Romania. Am stat o luna sa ma gandesc daca sa ma duc sau nu. Pana la urma... m-am dus cu tupeu si am batut la usa. Asa am ajuns primul copil din FM-ul liber si pot sa ma laud ca am contribuit la formarea radioului liber in Romania. Unifun Radio, mai apoi Uni plus urma sa-mi fie familia mea de atunci incolo.

In 1995, am intrat in TVR urmand sa fac parte din redactia pentru copii, apoi stand la carma emisiunilor de divertisment sub bagheta marelui Valeriu Lazarov

In paralel, sufletul meu a ramas la teatru, asa incat aducandu-mi aminte ca Pinocchio la inceput era o papusa nazdravana care mintea, l-am minitit pe tata ca am dat la jurnalistica si de fapt intrasem prima la facultatea de teatru, sectia manuire papausi- marionete. Daca mi-a crescut nasul?? O daaaaaa!! Dar s-a facut mic la loc pentru ca Zana Buna, a vazut ca de fapt miciuna pe care o spusesem tatalui meu, s-ar putea sa-i faca pe copii fericiti.
Dupa ce am iesit din facultate, am dat concurs acolo unde sugubatul Tandarica s-a nascut candva.

Am dat viata numeroaselor papusi, marionete, cat si personajelor pe care acestea le intruchipau. Ce m-a facut "celebra" intre micii mei judecatori? MICUL PRINT. Pentru ca i-a invatat sa iubeasca florile si sa nu-si piarda niciodata copilaria. Apoi... PINOCCHIO pentru ca i-a invatat sa nu minta niciodata pentru ca le creste nasul si pe urma... nici nu se cuvine. Si pentru ca Pinocchio isi dorea sa fie un baietel adevarat, Zana cea Buna i-a indeplinit dorinta si dupa ce a dovedit ca este demn de toata increderea celor mici, l-a aruncat direct in mijlocul lor, la gradinita Mark Twain. (asa am devenit educatoare). Un an si jumatate m-am jucat de-a chestia asta, dar a trebuit sa renunt la ceva la un moment dat.
In paralel faceam si tv si teatru si radio si facultate.
In prezent sunt producator tv la Intact Production / Antena Group si sincer mi-e foarte dor sa lucrez cu copiii.

Ce vreau sa fac la Casa Norilor?

As vrea sa ne jucam de-a povestile. Sa aiba sansa copiii sa dea viata personajelor pe care ei le cunosc doar din cartile de povesti. Sa vada ca Alba ca Zapada sau Printul fermecat pot fi chiar ei si ca povestile pot fi facute chiar de ei"