luni, 17 octombrie 2011

Casa Norilor se intoarce acasa

Aceasta scrisoare catre voi este scrisa acum 7 zile. Consider ca acum a venit timpul sa o deschid.

Mi-e greu dar o voi face. Dupa o noapte de plans e mai usor.

Ma vad nevoita sa iau o decizie radicala legata de Casa Norilor, dupa 7 luni de functionare.

Cel mai neplacut sentiment este teama ca poate i-am dezamagit pe parintii care si-au pus sperante intr-un drum lung alaturi de mine. Poate si pe unii copii care se asteptau sa mergem de mana de acum inainte. Sau... poate nu. Copiii sunt mereu pregatitii sa faca orice schimbare intervine in viata lor, pentru ca ei sunt maestrii in a trai secunda.

A pornit ca un vis, a mers mai departe ca o mare investitie financiara, de energie si pasiune iar acum s-a incheiat.  Incepand cu 20 noiembrie "Casa Norilor"  nu va mai functiona in Otopeni.

Dupa aproape 7 luni de munca si concentrare pe acest proiect, am senzatia ca am ars primavara, vara si  toamna intr-o secunda. Am avut satisfactii enorme iar cea mai mare este aceea ca mi-am depasit limitele. 

E lectia mea. Am visat sa strang o comunitate de oameni interesati de dezvolare personala pentru ei si copiii lor. Oameni care sa se intalneasca pentru a-si construi visele, pentru a creste incredere in ei, pentru a creste copii liberi, pentru a invata cum sa isi pastreze copiii liberi de fricile parintilor lor. Si am reusit! Pana azi. Visul o sa mearga mai departe, dar altfel. Stiu si cred in el, dar am avut nevoie sa invat. M-a costat scump, dar am invatat. De banii astia puteam sa fac inconjurul lumii cu familia, dar, se pare, am facut inconjurul limitelor mele emotionale, ale rabdarii, limite fizice uneori; mi-am extins cercul de prieteni, am cunoscut oameni uimitori. Am aflat ca sunt mai mult si mai mare decat credeam. Ca pot imens mai mult decat imi imaginam din punct de vedere emotional. Dar si ca pot si sa ma opresc oricand atunci cand doare prea tare.

Si da, doare sa investesti fara sa vina nimic financiar inapoi. Daca printre voi se afla oameni care sunt remunerati sub asteptarile lor, va spun un lucru: se poate si mai rau. Se poate sa muncesti 11 ore pe zi si sa vii si cu bani de acasa. Asa a fost viata mea din ultimele 7 luni. Am crezut ca merita, ca se poate, am sperat, am asteptat, mi-am facut iar calcule si raspunsul a fost si este din nou nu. Calculele initiativei mele private nu se potrivesc cu chiriile si cheltuielile din Otopeni. Asta e tot. Atat de simplu, atat de clar.

Daca printre voi este cineva care crede ca poate continua ceea ce am construit eu pana acum il astept sa ma contacteze.

Scriu acum ca sa le multumesc profesorilor care s-au implicat in aceasta perioada: Oana Popa (teatru), sensei Marius Ionita (aikido), Violeta Ciortan (engleza), Darmina Nita (germana), Simona Dan (dans), Anda Costache (psiholog) si multor altora cu care am demarat discutii. Poate, pentru o alta vreme, un alt anotimp.

Scriu ca sa le multumesc zecilor de copii care au trecut in vara aceasta pe la Scoala noastra de Vara, apoi in primavara si toamna  la After-school, sau in tot acest timp la petrecerile aniversare, cursuri si intalniri atipice. Ne-am distrat si am dansat mult. Dar dansul se opreste aici! Pentru a continua... altfel! Pe alte ape, in alte mari.

Scriu ca sa le multumesc celor peste 250 de perechi de parinti pe care i-am cunoscut in tot acest timp, le sunt recunoascatoare pentru aprecieri si recomandari. Scriu ca sa le multumesc pentru incredere si sustinere. In ultimele zile sunt din ce in ce mai multi care vin, atat la cursurile pentru copii cat si pentru a cumpara carti sau la o discutie la un ceai. Sau chiar pentru a se inscrie la After! Va multumesc pentru incrredere. Le cer iertare celor pe care i-am dezamagit sau fata de care nu m-am ridicat la nivelul asteptarilor.

Scriu ca sa ii multumesc Silviei Gadoiu - angajata mea, un om care mi-a depasit asteptarile. Este femeia care a fost alaturi de copii servindu-le pranzul, spalandu-i pe cei care aveau nevoie, imbracandu-i, incaltandu-i, legandu-le sireturile, fiind aproape de ei si incurajandu-i in a invata singuri imbracatul, dezbracatul, sau tabla inmultirii etc...  Si multe altele pe care doar parintii de copii mici le stiu. I-a insotit cu blandete ceas de ceas. Iti multumesc, Silvia! Ai toate recomandarile mele, publice!

Am fost mereu de parere ca, dintre toate lectiile noastre de viata, cea a incheierii, a despartirii de un capitol de viata ar trebui predata in scoala generala romaneasca. Asemeni multor altor discipline inexistente. Incheiem, plangem un pic, doliul este necesar, dar apoi trebuie sa deschidem privirea catre usa ce tocmai s-a deschis. Catre locul acela urias eliberat de evenimentul tocmai incheiat. Concentrandu-ne catre umplerea acelui loc cu noile vise, planuri si evenimente. Un curs de "pierdere fericita" sau "divort cu happy-end". Da. Happy-end-ul este tot ce lipseste "filmului romanesc" - si ma refer, evident, la scenariile de viata nu cele de film.


Tocmai de aceea doresc sa inchei cu un eveniment benefic pentru toata lumea. Pe data de 11.11.2011 (vineri) va invit la „Ziua Norilor” - editia a 2-a. Prima editie, unii dintre voi stiu, am organizat-o anul trecut pe 10.10.2010 (detalii aici). Acum va fi ziua in care vom celebra relatiile dintre parinti si copii, vom face fotografii mama-copil, tata-copil cu ajutorul fotografilor Daniel si Roxana Susca. Intrarea va costa 15 lei / persoana adulta si va include o fotografie profesionala parinte-copil, prajiturele si ceai din partea Zanei Norilor. Pentru mine acesti copii au fost si sunt „norisorii” cu care am invatat despre lume si viata. Vom fi impreuna, nori mari si mici celebrand despartirile de trecut si inceputurile noi. Vom sarbatori norii-emotii si tot ce construiesc oamenii, fluturii, pentru o zi, 7 luni sau o viata. In plus, exista  aici, in Casa Norilor o multime de carti de dezvoltare personala care isi asteapta mainile cautatoare. Sunt carti ale Editurii For You si Elena Francisc pe care unii dintre voi, stiu, le cautati, le-ati cumparat deja. Le puteti achizitiona acum. Stiu ca multi dintre voi vin, le rasfoiesc, iau cate una-doua si asteapta sa mai treaca o saptamana ca sa le poata lua si pe celelalte dorite. Apoi sunt produsele Zana Norilor - au mai ramas cateva carti, carti de joc, agende si audio-book-uri. Vom face o seara frumoasa pentru copii si parinti.

Zana Norilor se intoarce acasa, acolo unde a fost dintotdeauna. Casa Norilor e casa Zanei Norilor.

Toate cursurile care sunt in desfasurare in Casa Norilor vor continua pana pe data de 31.10.2011 - luni.  Pana pe data de 20 noiembrie vom avea usile deschise catre oricine isi doreste sa foloseasca spatiul pentru cursuri, seminarii pentru parinti, dezvoltare personala sau creativitate. Va invit si va incurajez sa impartasiti tuturor experienta voastra profesionala sau de viata. Vom avea un prim seminar curand.

Va astept sa celebram impreuna Ziua Norilor, ziua relatiei parinte-copil, vineri 11.11.2011!  Detalii in curand.

Andreea


Un comentariu:

  1. Din 14 octombrie vom functiona in regim restrans la Corbeanca, cu copii din zona.

    RăspundețiȘtergere