sâmbătă, 22 octombrie 2011

Cu emotiile nu'i de joaca?


Ba chiar e! Mai ales atunci cand exersezi cu jocul de carti  Jocul Norilor. Saptamana care tocmai s-a incheiat ne-am bucurat sa gasim timp pentru a exersa comunicarea emotionala cu acest joc pe care l-am creat special pentru copiii si parintii care vor sa evolueze in procesul de constietizarea a emotiilor. Copiii care nu jucasera pana atunci cu mine s-au descurcat excelent in a face trasformari: "transform Norul de Invidie in Nor de Sinceritate!" La inceput norisorii nu au stiut cum se poate face asta. Dar nici n-au fost prea mirati sa afle ca se poate. Ei nu isi pun limite atunci cand sunt in joc sau in poveste. Am fost alaturi de ei pentru a le arata inca o data ca nu exista emotii bune sau rele, ci doar emotii placute sau neplacute. Iar partea buna a Norului de Invidie este aceea ca el ne arata ceea ce ne dorim cu adevarat. Iar ceea ce ne dorim nu este casa sau masinuta vecinului, ci o ALTA, a noastra. Asa cum sustin si Esther şi Jerry Hicks (Învăţăturile lui Abraham) atunci cand ne dorim un lucru pe care il detine deja un alt om, este bine sa vizualizam o COPIE a acelui obiect, nu obiectul detinut deja de acea persoana. Sa ne dorim obiectul potrivit pentru noi. Poate, candva, vom mai dezvolta subiectul acesta si sper ca imediat dupa mica vacanta a copiilor de clasele I-IV sa facem si mult doritul meu Atelier de Visat Profesional pentru copii.

Pana atunci jonglam cu emotiile, le tinem in mana, le impartasim lumii. Aflam ce inseamna Norul Tandrete sau Norul Singuratate. Stiam, dar nu cunosteam numele pe care oamenii le-au dat acestor emotii.

Ne-am bucurat ca a fost alaturi de noi Anda Costache, ca de atatea ori cand am avut nevoie sa analizez sau sa abordez alte metode de a comunica cu anumiti copii, ea sustinand cu argumentul psiihologului felul in care poti intelege o anume emotie si la ce foloseste ea.

Am jucat in 2 adulti si 7 copii (am avut nevoie de 2 pachete de joc pentru asta) si am constatat inca o data cat curaj au copiii sa vorbeasca despre emotiile lor, numa' sa fie cineva sa-i antreneze constant.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu